„Chimia pe mâini bune – CHEMPOET”: Laboratorul – cu arderile sale spectaculoase, cu culorile care se schimbă – rămâne singura cale prin care această materie poate pătrunde în mintea și inima elevului.

Text de Vlad Odobescu

Fotografii de Cosmin Sbarcea

Design de Bogdan Moga

– Ați auzit de combinații complexe?, îi întreabă lect. dr. Delia Popescu, prodecan al Facultății de Chimie de la Universitatea București, pe cei opt elevi de liceu strânși în jurul ei, în laborator.

– Am auzit, dar n-am făcut, răspunde unul dintre ei, după ce-și face un pic de curaj.

Îmbrăcați în halate albe, nou-nouțe, cu caietele pregătite pentru observații în mână, par ușor intimidați de aparatele și eprubetele din încăpere, însă și foarte curioși să vadă ce minuni pot face cu ele. Din opt, doar trei au cunoscut chimia dincolo de formule, iar chimia devine o știință aridă dacă o înveți doar teoretic. „Noi știm când vin în anul I la facultate cum vin. Au curiozitatea să facă și profesorii de liceu ar putea profita de asta”, spune Delia Popescu.

Chimia pe mâini bune – CHEMPOET e un proiect care a pornit din dorința unui grup de universitari de a renaște interesul tinerilor pentru această disciplină. Numărul studenților de la Facultatea de Chimie scade an de an, spune Marius Matache, membru al grupului de inițiativă „Chemistry is everywhere”, un om care-și împarte timpul între activitatea de cercetare, muzică și blogging. Când a intrat el la facultate, în 1996, erau 250 de studenți în anul I. Între timp, numărul s-a înjumătățit. Iar asta creează un cerc vicios: numărul profesorilor scade, cei rămași sunt uneori pensionari pe care conducerile școlilor îi roagă să rămână în sistem sau predau doar cu jumătate de normă, iar calitatea actului didactic scade.

„N-am reușit să scăpăm de imaginea asta: «chimia e nașpa»”, spune Matache. Mai mult poate decât alte discipline, chimia e dependentă de profesor, arată el: dacă n-ai un profesor care să te atragă spre ea, n-are cum să-ți placă. Mulți adulți de azi își amintesc cu groază de chimie și au povești despre cum au rămas sau erau să rămână corigenți, și asta pentru că n-au cunoscut-o așa cum trebuie. Laboratorul – cu arderile sale spectaculoase, cu culorile care se schimbă – rămâne singura cale prin care chimia poate pătrunde în mintea și inima elevului, crede Matache. Pe el, cel puțin, așa l-a prins. Era în clasa a X-a și s-a dus împreună cu colegii la colindat. Când a ajuns la profesorul de chimie acasă, acesta l-a întrebat: „Vii mâine să facem petarde la liceu?”. Evident că s-a dus.

Dincolo de frumusețea experimentelor, chimia bine făcută înseamnă și multe oportunități. La facultate vin uneori reprezentanți ai unor firme mari, să întrebe de tineri buni pe care să-i angajeze, și nu găsesc mereu. Multă lume calculează perspectivele profesionale pornind de la o ipoteză strâmbă: „România nu mai are industrie, deci nu mai există loc pentru chimiști”. Deși într-adevăr industria grea s-a prăbușit în ultimii 30 de ani, Facultatea de Chimie nu produce ingineri care și-ar găsi locul doar acolo, ci specialiști care pot lucra în multe locuri: de exemplu, în laboratoarele unui producător de medicamente, într-un institut care verifică conținutul produselor, în organizații și instituții care se ocupă de mediu.

Chimia e peste tot în jurul nostru, iar asta nu e greu de constatat. Folosim clorură de sodiu atunci când vrem să dăm gust cartofilor prăjiți și bicarbonat pentru a crește aluatul, bem apă curățată cu clor și ne spălăm pe dinți cu pastă ce conțină fluoruri. Mentolul produs prin sinteză, în laboratoare, acoperă mare parte din necesarul planetei: dacă ar fi să cultivăm mentă pentru nevoile industriei, ar trebui să cultivăm o suprafață egală cu cea a Africii, explică Matache. Necunoașterea chimiei ne provoacă panici inutile, cum ar fi cea legată de prezența clorului în apa de la robinet, sau ne face să scoatem mai mulți bani din buzunar, pentru tablete cu vitamina C extrasă din fructe, când fix aceeași substanță se obține prin sinteză.

***

Fondul Științescu a fost un început pentru încercarea asta de a reașeza chimia în mințile oamenilor. „Științescu a înlesnit o chestie care trebuia făcută oricum, dar nimeni nu știa de unde să o apuce. A fost esențial să putem face proiectul-pilot. Am avut bani de reactivi, mănuși, halate, chestii de bază”, spune Matache. De undeva trebuia început.

Pentru a mișca lucrurile, oamenii de la Chimia pe mâini bune au mers mai întâi prin șase licee bucureștene, acolo unde cunoșteau profesori și au obținut repede acces. Și-au propus să găsească în fiecare loc tineri cu care să discute. Nu olimpici, ci elevi de nivel mediu pe care să-i facă curioși, să le vorbească despre laboratoare, despre colaborări și despre oportunități. Și-au propus să ajungă la câte 50-60 de elevi în fiecare liceu, dar la Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, de exemplu, s-a umplut un amfiteatru. „Și liceele sunt foarte dornice să vadă copiii altfel activitățile astea, într-o formă informală. Nu e profesorul de la clasă care le zice: «scrie, mă!»”. Au încercat să le spună, în cât mai multe feluri, că chimia e fun.

După etapa asta de tatonare au făcut o preselecție pentru elevii care urmau să vină și să facă experimente în laboratoarele facultății, sub coordonarea a șase specialiști de-acolo. În laboratoare nu puteau lucra cu mulți copii deodată, așa că au creat patru grupe, pe patru ramuri: organică, anorganică, analitică și știința materialelor. 42 de locuri cu totul, pentru care s-au înscris aproximativ 100 de copii.

A treia etapă a fost una în care au putut vedea ce înseamnă știința în practică. Au făcut trei vizite: la o fabrică de medicamente, la Institutul Național de Criminalistică și pe platforma Măgurele, la Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP). La fabrică au văzut fiecare etapă din procesul de producție al medicamentelor: de la cum se amestecă materia primă în reactoare gigantice, la cum se purifică, la controlul calității în laborator, până la ce iese pe poarta fabricii.

O secțiune separată a proiectului a fost dedicată profesorilor: un curs de chimie practică care a inclus prezentări de reacții ușor de făcut, cu reactivi la îndemână, pentru a-i încuraja să țină cât mai multe ore în laborator.

***

În laboratorul condus de Delia Popescu, opt elevi pun chimia în mișcare. Pe hârtie, ei fac „combinații complexe mononucleare cu liganzi bicompartimentali de tip bază Schiff, derivați de la o-vanilină prin cuplare cu diverse diamine”. În practică, sunt chestii mult mai distractive: un aparat face lichidul gălbui așezat deasupra să se rotească în vas. Cineva adaugă o substanță cu pipeta, iar lichidul se îngălbenește cu totul, apoi se înverzește, în timp ce un alt elev cântărește un praf albicios. La urmă, vor face spectre infraroșii și vor monitoriza „formarea unui compus prin spectroscopie ultravioletă în soluție”. În lumina de seară a laboratorului, chimia va căpăta culori nebănuite.

Proiectul ”Chimia pe mâini bune – CHEMPOET” a fost derulat de grupul de inițiativă Chemistry is everywhere