Ozoboți versus coronavirus
May 20, 2020

„Robots for Smart Kids”: Clubul celor care au voie să greșească pentru a învăța despre viață și tehnologie

 

Text de Vlad Odobescu

Fotografii de Cosmin Sbarcea

Design de Bogdan Moga

 

De când mult-temutul coronavirus a ajuns și în România, pe pereții instituțiilor, pe geamurile autobuzelor și-ale magazinelor au apărut afișe cu reguli de protecție împotriva îmbolnăvirilor, înșirate cu liniuță și de la capăt. Câți dintre noi ne mai oprim însă pentru a citi încă o foaie A4 care se ivește în drum? Iar dacă și adulții tind să ignore asemenea informații, cum o fi în cazul unui copil?

Într-o sală de la subsolul Liceului Teoretic „Marin Preda” din București, două grupe de câte șase elevi învață să folosească ozoboți – niște roboței cât degetul, rotunjori și deștepți foc – pentru a înțelege care-i treaba cu coronavirusul și pentru a le arăta și colegilor, într-un filmuleț pe care-l vor posta pe site-ul școlii.

Mai întâi sunt întrebările puse de Mirela Aciu, trainer la Clubul de robotică Robots for Smart Kids:

„Care-i aspectul cel mai important din nebunia asta cu coronavirusul?”

„Medicamentele!”, răspunde un băiețel.

„Tu deja te gândești la boală?”, îi spune Mirela Aciu, amuzată. „Eu mă gândesc că ne spălăm pe mâini și n-o să se întâmple nimic. E important cum ne protejăm, nu?”

„Ne spălăm pe mâini, altceva nu știm”, zice un alt copil.

„Măscuțe!”, exclamă o fetiță.

„Dar venim la școală dacă suntem bolnăviori? Mergem la mall sau la concert? Nu. Evităm locurile aglomerate.”

„Golim rafturile”, adaugă mucalit băiețelul de mai devreme.

„Nu ne panicăm. Deci nu golim rafturile”, răspunde trainerul.

Toate sfaturile astea ajung pe tablă, sub titlul „Învingem coronavirusul”, și sunt ordonate pe trei scenarii, ce vor fi atribuite unor echipe formate din câte doi copii. Primul scenariu e despre prevenție: ce facem ca să nu ne îmbolnăvim? Al doilea e despre testare: cum verificăm dacă cineva care s-a întors cu avionul din Italia, de exemplu, este sănătos? Al treilea este despre situația în care cineva a luat virusul și este internat pentru îngrijiri. „Cine vrea să ne arate ce avem de făcut?”

După ce se împart scenariile, fiecare echipă primește o foaie mare pe care va desena cu markere speciale coduri de culoare trasee pentru ozoboți, de exemplu între zona de sosiri a aeroportului și centrul de testare sau între sala de clasă și chiuveta de la baie. Senzorii ozoboților recunosc combinațiile de culori și le transformă în comenzi. De pildă, un punct negru între două puncte roșii înseamnă că trebuie să încetinească, iar succesiunea albastru-roșu-verde îl face să vireze la dreapta. Sunt principii de programare traduse într-un mod prietenos pentru copii ca ei, cu vârste între 8 și 10 ani. Două fetițe desenează un spital și au imaginat și un coronavirus dintr-o bilă albă în care prind pin-uri colorate. Leagă bila de un roboțel și zic că „gata, am dat coronavirusul afară din spital”.

***

Clubul de robotică Robots for Smart Kids a fost creat de PROACTIV, un grup de inițiativă format din părinți și susținut de cadre didactice de la „Marin Preda”. Din toamna lui 2019, cu ajutorul Fondului Științescu, 24 de copii lucrează la proiecte ce-i ajută să folosească tehnologia, să analizeze și să sintetizeze informații științifice, dar și să comunice mai bine. Ideea proiectului a plecat de la o demonstrație pe care Ana-Maria Stancu de la Asociația E-Civis a făcut-o în școală acum doi ani. „Evenimentul ne-a electrizat pe toți: profesori, copii, directori. Am văzut cât de utili sunt roboțeii și ce grozav ar fi dacă ei într-un viitor ar ști să creeze și ei unii. Dincolo de faptul că îi amuza să se joace cu ei, le-a stârnit curiozitatea. Și au înțeles de la Ana-Maria – care făcea ca totul să pară simplu – că pot fi și ei mâine acei oameni care vor crea astfel de lucruri minunate”, povestește Otilia Guli, coordonatorul proiectului și mama Marencăi, o fetiță care a prins repede drag de domeniul ăsta. După acea vizită, asociația de părinți a cumpărat softuri și un robot mai mare pe care l-au folosit pentru un modul de învățare de patru luni. Marenca a continuat să intre în lumea roboților și de-acasă și a luat locul I la un concurs, Science4You. „Mie mi-a dat aripi lucrul ăsta. După aceea ne-am pregătit sufletește și am depus proiectul la Științescu”, spune Otilia Guli.

Cu banii obținuți au comandat din Statele Unite două seturi a câte 12 ozoboți și au putut plăti un profesor care să lucreze în fiecare sâmbătă cu copiii. Școala i-a ajutat cu spațiul și niște piese de mobilier. În ziua în care au dat drumul la înscrieri pe grupul de Whatsapp, 60 de părinți au răspuns în prima jumătate de oră. Primul modul a început în octombrie și de-atunci cele două grupe de copii au lucrat la două proiecte mari alese de ei: un târg de Crăciun și o horă a Unirii, ambele cu ozoboți care se mișcă, luminează și cântă după cum le cere scenariul. Au muncit câte opt săptămâni pentru tot proiectul, care a presupus, pe lângă programare, conturarea unei povești și realizarea decorurilor. Fiecare membru al echipei a avut un rol în acest proces. „Nu ne-am axat doar pe programare, nu vrem să scoatem programatori. Vrem mai degrabă să învețe să se cunoască, să colaboreze, să formeze o echipă omogenă”, spune Otilia Guli.

***

Bucuria de a lucra cu copiii și efectele vizibile asupra copiilor le motivează pe doamnele din grupul de inițiativă. Otilia Guli, economist de profesie, își dorește ca elevii să aibă parte și de altfel de lecții decât cele oferite de școală: a inițiat cursuri de educație financiară și de educație juridică pentru vârsta lor, vrea să încurajeze în rândul copiilor acțiunile de voluntariat și chiar să-i transforme în traineri pentru cei mai mici. Mirela Aciu, are background în IT și experiență de predare: a fost profesor, iar acum e trainer pentru adulți, le predă baze de date. E mama unui elev care în primul an de liceu a studiat la „Marin Preda”, iar acum e la o altă școală. Nu avea specializare în robotică, ci în zona de soft, prin urmare s-a lăsat greu convinsă de Otilia Guli să le predea copiilor. „Până mi-a arătat roboțelul acesta. În 10 minute aveam programat roboțelul și am zis: «OK, mergem la Științescu să-l dezvoltăm pentru că are un potențial fantastic».” După ce multă vreme a lucrat doar cu adulți, s-a readaptat lucrului cu copiii și spune că se reîncarcă acum de la ei în fiecare săptămână.

Nici ea nu și-a propus să-i transforme pe copii în programatori, ci să-i pregătească pentru o viață în care vor interacționa cu roboți în viața de zi cu zi. Dincolo de asta, genul ăsta de proiect îi învață să gândească structurat, să-și organizeze altfel activitățile. „Pornim de la o problemă și vrem să vedem cum se rezolvă, care sunt pașii. Disecăm totul până avem un algoritm. Și începem să lucrăm pe el împreună. Ne împărțim în echipe, iar ulterior lucrăm cu toții pentru a dezvolta un proiect mai elaborat”, spune Mirela Aciu.

„Doamna, am greșit aici”, îi spune o fetiță, și-i arată planșa.

„Nu-i nicio problemă, ai făcut ceva spectaculos”, o liniștește doamna.

„Dar nu se duce robotul.”

„Poți să-i dai posibilitatea să facă și o altă alegere făcând o intersecție acolo.”

Vrea ca interacțiunile cu ei să aibă mai puține reguli decât la școală. La clubul de robotică nu e nevoie de liniște, nu se ridică mâna, nu se stă corect pe scaune, iar greșelile sunt încurajate. Odată ce copiii au înțeles asta, au prins curaj să se manifeste. Poate că roboțelul o să ajungă într-un alt loc decât era programat, dar cine știe ce chestii noi mai descoperă acolo?

 

Proiectul „Robots for Smart Kids” a fost derulat de grupul de inițiativă PROACTIV

Mișcări precise
Din piese potrivite