„Centrul educațional CRESTEM”: Cum poți ajuta un oraș să se dezvolte sănătos cu ceva ajutor din partea roboților?

Text de Vlad Odobescu

Fotografii de Cosmin Sbarcea

Design de Bogdan Moga

Uneori, construcția unei lumi mai bune începe cu îmbinarea a două piese LEGO. Pe două mese alăturate, unite de-un pod alb, sunt așezate machete ce reprezintă macarale, clădiri, copaci, locuri de joacă și parcări. E o bucată dintr-un oraș miniatural al viitorului creat pentru ediția din acest an a competiției internaționale de robotică First LEGO League. Opt copii vor explora astăzi orașul și vor încerca să treacă probele presărate de-a lungul său, cu ajutorul roboților pe care-i programează la Centrul Educațional CRESTEM din Măgurele. Fiecare obiect reprezintă o misiune, iar roboții trebuie să ducă la bun sfârșit cât mai multe de-a lungul a două minute și 30 de secunde. Deocamdată, strânși în jurul meselor, puștii sunt ochi și urechi la instrucțiuni.

Omul cu explicațiile, Ștefan Rădulescu, a predat la Politehnica București și tot acolo a descoperit robotica LEGO. Când copiii săi au fost suficient de mari, a vrut să existe un loc în care ei să poată avea acces la acest tip de învățare. „Și, pentru că nu exista, am făcut tot posibilul să existe.”

Împreună cu alți cinci colegi a fondat în 2016 Asociația pentru educație STEM creativă (CRESTEM) cu scopul de a aduce concursul First LEGO League în România: organizația a devenit entitatea care are în grijă programul, după o negociere cu LEGO care s-a întins pe vreo doi ani. În fiecare an, asociația cumpără materialele pentru tema anunțată de compania-mamă și strânge grupele de copii care vor participa. Aceștia provin, în mare majoritate, din școli private, însă în ultima vreme sunt tot mai multe școli publice care se deschid către acest tip de învățare.

Cu ajutorul Fondului Științescu, CRESTEM a creat centrul într-o sală din clădirea Institutului de Fizică Atomică de pe platforma Măgurele și l-a deschis către comunitățile mai sărace din preajma Bucureștiului. CRESTEM vrea să creeze aici „un mediu complementar sistemului educațional tradițional”, unul în care, cu ajutorul roboților, copiii „să se transforme din simpli consumatori de tehnologie în creatori de soluții la provocările umane folosind tehnologia”. Resursele prevăzute în cadrul proiectului au permis formarea unor echipe de robotică, delimitate pe două grupe de vârstă (First LEGO League și First LEGO League Junior), din școli defavorizate, pentru a încuraja formarea unor cluburi de robotică în respectivele instituții. Fiecare echipă are pe cineva care se ocupă de ea direct: poate fi un profesor de fizică, de informatică, un programator dispus să lucreze cu copiii. Pe lângă asta, o echipă trebuie să aibă mentori care să o ajute să creeze un proiect de cercetare, pe subiectul propus în anul respectiv.

***

La nivel mondial, prima ediție a First LEGO League a fost organizată în 1999, printr-o colaborare între organizația pentru tineret For Inspiration and Recognition of Science and Technology (FIRST) și producătorul de jucării. Dacă la prima ediție au participat 9.500 de copii, la cea din 2018 – care a avut ca temă explorarea spațiului – au fost peste 323.000.

Și ediția românească a concursului a tot crescut. În primul an au fost 22 de echipe de maxim zece copii, anul trecut au fost 66, iar acum sunt 78. În total, vreo 600 de copii meșteresc acum roboți, și nu-i puțin lucru. Asociația a trecut de la o singură etapă de concurs la mai multe etape regionale, la Iași, Cluj, Brașov și București, urmate de una națională. „Ăsta a fost obiectivul nostru pentru sezonul ăsta: nu neapărat să creștem ca număr de echipe, ci să creștem ca număr de evenimente”, explică Ștefan Rădulescu. Echipele care se remarcă la nivel național vor putea participa mai departe la concursuri internaționale, pe baza invitațiilor primite de CRESTEM, dar cu bani din buzunarele proprii. Anul trecut o echipă a fost în Liban, o alta în Uruguay, alte trei echipe în Turcia, iar o echipă de juniori a ajuns în Statele Unite.

Stăm de vorbă într-un colț al încăperii în care copiii discută și lucrează super-concentrați și fac întruna drumuri între masa de lucru și cea de concurs, pentru teste și ajustări. Vreau să aflu de la Ștefan ce-i adună aici în după-amiaza asta de sâmbătă și ce dezvoltă la ei First LEGO League. „Dacă te uiți la ei acum, în primul rând dezvoltă comunicarea”, îmi explică Ștefan. „Îi învață să-și împărtășească niște cunoștințe unul altuia, lucru care mi se pare esențial într-o lume în care sunt pe Whatsapp sau pe telefon, tot timpul cu nasul în ceva. Îi ajută să-și dea seama că tehnologia asta care ne înconjoară se poate folosi într-un mod creativ.”

În fiecare an, pornind de la tema dată, concursul ăsta îi provoacă să găsească soluții pentru niște probleme din jurul lor cu ajutorul programării. Iar pentru asta, de cele mai multe ori, trebuie să studieze mai în profunzime domeniul respectiv. De exemplu, anul trecut au trebuit să învețe ce presupune să călătorești în spațiu. Tema de anul ăsta, cea legată de dezvoltarea orașelor, le arată ce înseamnă o clădire care rezistă la cutremur, cum arată un loc de joacă accesibilizat pentru persoane cu dizabilități. „Fiecare dintre obstacolele de-acolo reprezintă un punct de pornire pentru ei, în proiectul lor de inovare”, spune Ștefan. Sunt misiuni mai dificile și altele mai ușoare, în funcție de experiența fiecărei echipe: sunt copii care au intrat în lumea First LEGO League la 9 ani, acum au 16 și au crescut practic cu fiecare nouă temă.

***

Îl întreb pe Ștefan ce l-a surprins de când lucrează cu copiii. Mi-l arată pe Teo, adolescentul de clasa a VIII-a care acum e un asistent în toată regula și instruiește cu răbdare una dintre echipele de la mese. Teo a fost în generația de la școala 179 din București cu care Ștefan a început să predea robotică acolo, acum cinci ani: înainte de a aduce First LEGO League în România, au fost împreună la un concurs din Polonia și de-atunci băiatul evoluează sănătos și constant. „A început din clasa a IV-a, era mic. Și se vede pe el modul în care înțelege problemele acum, cum încearcă să comunice mai bine cu copiii, cu colegii de echipă, lucru pe care nu-l făcea acum câțiva ani. Și el a perseverat în chestia asta. Mai sunt copii care au venit, au plecat, iarăși au mai venit. Pe el se vede schimbarea”, povestește Ștefan. Teo e motivul pentru care instruiește și anul ăsta echipe de robotică la școală, pentru că planul inițial al lui Ștefan era să se ocupe doar de organizare: „Însă el și un coleg au alergat cu bicicleta până în parcare la Carrefour, să mă întrebe: «Domnu’, domnu’, când începem?». Și îi spun: «Dar știi că nu avem spațiu, nu avem aia…». Și chiar nu aveam spațiu, e o școală foarte aglomerată și nu există spațiu pentru așa ceva. Dar când l-am văzut atât de pornit, am zis: «Hai să facem!». Și uite așa mai facem încă un an.”

Teo e dovada că activitățile astea te transformă, dar că procesul e unul lung și cere răbdare. Ar vrea ca părinții să înțeleagă mai repede că o competiție de felul ăsta nu înseamnă doar abilități de programare: presupune ca echipele să facă și niște postere, să deseneze ceva, să facă machete, să rezolve tot felul de probleme aparent nesemnificative. O misiune îndeplinită înseamnă mai mult decât un roboțel care să se miște dintr-o parte în alta: sunt piese multe și mărunte care trebuie să se potrivească.

Proiectul „Centrul educațional CRESTEM” a fost derulat de Asociația pentru educație STEM creativă