„BIOROBOTICS4ALL – Ingineria viitorului”: Informatica, matematica sau bioingineria medicală par grele și separat, darămite puse laolaltă. Însă când înveți despre toate făcând, informațiile se leagă ca piesele de Lego.

Text de Vlad Odobescu

Fotografii de Cosmin Sbarcea

 Design de Bogdan Moga

De vreo jumătate de oră, câțiva elevi fac ture între holul Facultății de Inginerie Electrică și calculatoarele din sala E111, cu niște mașinuțe în brațe. Creațiile lor trebuie să parcurgă câțiva metri presărați cu mici obstacole, între niște parapeți improvizați din coli de hârtie, într-un timp cât mai scurt. Mereu se întâmplă ceva: mașinuța se duce prea mult într-o parte, se oprește neputincioasă, se învârte pe loc sau trece nepăsătoare peste parapeți. Membrii celor cinci echipe se sfătuiesc, filmează traseul, apoi intră ca să mai înlocuiască o roată sau să mai schimbe o linie de cod. Studenții sunt acolo să-i ajute cu câte un sfat, și până la urmă o să iasă. Proiectul BIOROBOTICS4ALL – Ingineria viitorului, beneficiar al unei finanțări din Fondul Științescu, e despre roboți mobili, brațe și proteze robotice, dar și despre o mână de ajutor întinsă de către academic școlilor.

Primele contacte cu școlile au fost la Săptămâna Altfel, când la facultate soseau grupuri de elevi însoțiți de profesori. Voiau să vadă cu ce se mănâncă robotica și să participe la mici concursuri, mai ales că în aceeași perioadă se întâmpla de obicei POLIFEST, un eveniment anual prin care Politehnica București se deschide către publicul larg. Pe la Facultatea de Inginerie Electrică erau destule de făcut și de văzut. Copiii și profesorii au început să-i invite pe Sanda și pe colegii săi „pe teren propriu”.

Vizitele astea erau însă mereu prea scurte, așa că Sanda Pațurcă – conf. dr. ing. în cadrul facultății – și colegii săi s-au gândit să construiască un proiect care să-i aducă împreună mai des și cu un scop mai bine conturat. Au aplicat la Fondul Științescu cu un proiect în care elevii să lucreze alături de cadre universitare și studenți, pentru a prinde pasiunea pentru robotică și pentru domenii conexe precum informatica, fizica, matematica, electronica, radiotelecomunicațiile, bioingineria medicală și construcțiile.

Majoritatea elevilor care vin la BIOROBOTICS4ALL sunt din licee bucureștene și au profiluri diferite. Câteva echipe sunt de la Liceul Tehnologic Nikola Tesla, unde nu prea se face programare. Altele provin de la Colegiul Național Sfântul Sava, unde studiază științe umane, sau de la Liceul Teoretic Bilingv Miguel de Cervantes, unde fac limbi străine. Copiii vin, de obicei, din curiozitate. Părinții sunt mirați și entuziasmați când văd că copiii lor pot face așa ceva în România. „Își puneau întrebarea: «Dar de ce toată lumea își trimite copiii afară în cazul ăsta? Noi am vrea să ne îndreptăm către o universitate din țară, dacă are copilul perspectivă și după»”, își amintește Sanda.

Pe ea o impresionează și transformarea studenților săi atunci când lucrează cu elevii. Cam 30 de studenți au colaborat în permanență la acest proiect, majoritatea din anii II și IV. Pentru că sunt mai apropiați ca vârste de ei comunică excelent, iar asta e firesc. Dincolo de asta însă, devin dintr-o dată mai responsabili, mai maturi, altfel decât îi știa de la cursuri. Sunt un fel de asistenți sau chiar mai mult de-atât. Spune că i s-a întâmplat să aibă studenți mai puțin implicați în viața de zi cu zi, care – atunci când au început să lucreze cu elevii – au venit să o întrebe cum se face un lucru pentru a nu fi în postura de a nu ști să le răspundă. „Chiar încearcă să fie mai buni.” În noiembrie, un grup de studenți a mers la Colegiul Național „Matei Basarab”, acolo unde au făcut liceul, și au vorbit cu directorul pentru a aduce la cursuri și elevi de-acolo, au programat deja și primele date la care aceștia să vină.

Sanda lucrează cu ei din anul I și îi însoțește de-a lungul procesului de schimbare: când aterizează în bănci în anul I sunt „mai haotici, așa”. În liceu aveau un diriginte, un mentor, pe cineva care să le poarte de grijă și să-i îndrume. Odată intrați pe holurile facultății, relațiile între ei și profesori sunt altfel, se simt mai degrabă pe cont propriu într-o mare de noutăți. „Noi ne întâlnim și la laboratoare cu ei, dar ei sunt câte 200-300. Ca să ajungi să-i cunoști într-un semestru pe toți e destul de greu”, explică Sanda. Chiar și în anul al II-lea, când încep să lucreze mai mult împreună, lucrurile rămân complicate.

Sunt diferențe între ei, iar majoritatea țin de liceul pe care l-au făcut înainte. Unii se descurcă excelent din prima, alții trebuie împinși de la spate ca să lucreze. „Am acum în anul al III-lea niște grupe mai puțin pregătite, la o disciplină la care se cere multă matematică. Și a fost foarte greu să-i fac să lucreze în primele săptămâni. Ca să compensezi, le dai mai multe teste, îi faci să se implice mai mult. După ce intră într-un ritm și-și dau seama că nu se poate altfel, încep să muncească și de-acasă”, spune Sanda. Îi vede cum cresc de-a lungul semestrului.

Cursuri ca cel de acum sunt bune și pentru a estompa puțin diferențele astea care se văd mai ales la început de facultate, pentru că reduce șocul, îi familiarizează pe viitorii candidați cu ce înseamnă facultatea. Pe de altă parte, spune Sanda, ar trebui ca și profesorii să aibă parte de cursuri: ar putea învăța cum să-i atragă pe elevi prin folosirea softurilor, diminuarea calculelor greoaie și înlocuirea acestora cu activități creative.

Partea ce ține de creativitate practic nu există în școlile de la noi, spune Ștefan Gheorghe. „Ei nu au teme de proiect, cum se face în Occident. Să facă un eseu sau un proiect în care să înceapă de la o temă generală și să aducă o contribuție. Atunci când te implici într-un proiect vrei să fie un succes, ești angrenat în activitatea asta care te tentează să afli. Iar să afli informații e cu totul altceva decât să tocești niște cursuri ca să obții o notă.” Unul dintre punctele de plecare ale aplicației pentru Științescu a fost Strategia Naţională în domeniul politicii de tineret 2015-2020. Acolo, tinerii români spun că cele mai problematice aspecte ale sistemului de învăţământ sunt insuficienţa aplicaţiilor practice – 69%, precum și insuficienţa sau absenţa activităţilor derulate în afara şcolii – 67%.

La BIOROBOTICS4ALL, totul e learning by doing. Prinși în proiecte, elevii ajung să nu-și mai dea seama când asimilează, se prind într-un flow. Verifică diametrul roții, calculează distanțe, caută pe Google, iar informațiile se leagă ca piesele de Lego. „Încep să vadă știința și tehnica ca pe niște unelte, nu ca pe-o bătaie de cap, nu ca pe-o greutate: «Aoleu, trebuie s-o învăț și pe asta». Văd că «mi-e de folos aia». Ăsta e marele câștig în învățarea asta. Și asta îi atrage și pe elevi”, spune Ștefan Gheorghe.

Ștefan e inginer și lucrează în cercetare, inclusiv în proiecte internaționale. Spune că tehnologia evoluează fantastic de repede. „Cel mai în trend e machine learning: mașinile care învață comportamente ajung în zona de larg consum. Și sunt «n» aplicații pentru asta. Ăsta e viitorul și e interesant. O să fim imersați în inteligența artificială.”

Avântul acesta se vede și în interesul companiilor pentru recrutarea viitorilor specialiști. Recent, reprezentanții unei multinaționale au venit și-au spus că vor să angajeze 300 de studenți. Pentru a-i atrage, au sponsorizat un laborator din cadrul facultății și vor să le predea folosind echipamentul lor. În Uniunea Europeană sunt peste 4 milioane de locuri de munca în IT&C, iar aproximativ 100.000 de noi posturi apar anual în acest domeniu. E un domeniu în care mulți studenți aleg să plece din țară, dar sunt și destui care rămân și realizează lucruri frumoase aici.

Sanda a început să predea imediat ce-a terminat facultatea, acum 18 ani. A trecut practic de cealaltă parte a catedrei și-i place ce face. Ar vrea, în paralel, să continue cu Lego, dar vrea să-i învețe și alte lucruri pe elevi. A învățat că, dacă vrea să-i păstreze captivați, trebuie să le ofere tot timpul altceva. „Am început cu servomotoare și controlul lor, ca să începem să facem noi brațe de roboți. Avem imprimantă 3D, vrem să vadă cum se imprimă. Vrem să vadă cum se face un desen pentru structura pe care urmează s-o construiască și s-o testeze, s-o programeze. Să construiască ei roboți, cam asta e”, spune Sanda. Lucrurile se mișcă repede pe-aici, cu viteza și precizia unei mașinării bine puse la punct.

Proiectul ”BIOROBOTICS4ALL – Ingineria viitorului” a fost derulat de un grup de inițiativă format din cadre didactice de la Facultatea de Inginerie Electrică din cadrul UPB și din Departamentul de Sisteme Integrate de Aviație și Mecanică, Facultatea de Aeronave și Autovehicule Militare, Academia Tehnică Militară „Ferdinand I”