„Conexiuni pentru o viață sănătoasă”: 250 de copii de la o școală din București își petrec după-amiezele cu jocuri care le arată ce înseamnă o alimentație corectă, câtă matematică e în spatele muzicii și care-i treaba cu programarea.

Text de Vlad Odobescu

Fotografii de Cosmin Sbarcea

Design de Bogdan Moga

Pe două măsuțe așezate sub tablă sunt puse produse ambalate care mai de care: eugenii, prăjituri cu gem, biscuiți dulci și sărați, napolitane, pufuleți, o cutie de cola. Așezate unul lângă altul, produsele astea par soldăței într-o armată ce vrea să cucerească următoarea pauză de gustare. Astăzi însă sunt aici, în fața elevilor din clasa pregătitoare B și clasa I D de la școala 279 din București, cu un scop mai înalt.

„Astăzi ne jucăm de-a magazinul de alimente”, anunță doamna învățătoare Camelia Hoară. Îi întreabă pe copii dacă-și amintesc activitatea de-acum două săptămâni, când au identificat împreună cât amidon conțin produsele pe care le mănâncă zilnic. A venit fiecare cu ce-a găsit în bucătărie: pâine, cartofi, păstârnac, biscuiți sau orez și au presărat împreună iod cu pipeta peste ele. Cu cât un produs se înnegrea mai tare, cu atât avea mai mult amidon. S-a înnegrit cartoful, s-a înnegrit și pâinea, iar doamna învățătoare le-a explicat că de asta nu e bine să mănânce piure cu pâine, pentru că ambele au mult amidon, iar asta le face rău. Într-un alt experiment, au văzut ce alimente sunt acide și care nu. De exemplu sucul de lămâie sau oțetul, în combinație cu zeama de varză roșie, au căpătat nuanțe de rubiniu, ceea ce a arătat că nu sunt bune pentru stomac în cantități mari. Din aproape în aproape, au înțeles și de ce n-au voie când beau lapte să mănânce struguri sau mere. După ce-au învățat toate astea, au creat un meniu pe o zi, cu trei mese principale și două gustări, în care felurile de mâncare să fie combinate sănătos.

Astăzi aventura lor continuă cu explorarea ambalajelor lucioase și frumos colorate de pe rafturile magazinului adus în clasă. „O să aflăm lucruri interesante despre alimente. Și o să mergem acasă și-o să le povestim părinților. O să le zicem să fie atenți când cumpără alimente”, le spune învățătoarea. Pentru început, copiii învață să caute termenele de valabilitate de pe produse. Un băiețel descoperă o serie de cifre: „zero unu, zero opt, doi și zero”. Prima e ziua, a doua e luna. „Care-i luna a opta?”, vrea să știe doamna. „E luna august”, se dumiresc micuții. Iar 20 vine de la 2020, ceea ce înseamnă că produsul e încă bun de consumat, pentru că până în august mai este. O fetiță alege o conservă de pește pe care scrie „07/2022”. Dacă nu mai sunt și alte două cifre în față, înseamnă că „07” e luna, iar 2022 e anul. Până peste doi ani conserva este bună. „Și după aceea?”. „O aruncăăăm”.

Pe ambalaje mai sunt și alte informații importante, deși unele sunt scrise cu litere mici de tot, atât de mici că e nevoie de lupă ca să le descifrezi. Sunt trecuți acolo alergenii, care îi afectează pe cei cu alergii la praf sau la alune. „Eu sunt alergică la soare!”, spune o fetiță. Tot pe ambalaj scrie și dacă produsul conține amidon sau E-uri. „Dacă știți să citiți eticheta, puteți să vă uitați la ce vă face rău vouă și să nu luați produsul”, le spune doamna.

E-urile pot fi bune sau rele, iar astăzi o să le așeze împreună în câte o categorie: o să treacă pe câte un bilețel colorat câte un tip de E dintr-o listă, o să citească descrierea și o să așeze apoi bilețelul pe tablă: E-urile bune sub un desen cu Albă ca Zăpada, iar cele rele sub unul cu Vrăjitoarea cea rea din aceeași poveste. Primul e E 102, „un colorant galben, foarte nociv, care se găsește în băuturi. E un E rău, așa că va fi lipit sub vrăjitoare.

***

Proiectul Conexiuni pentru o viață sănătoasă, din care face parte și lecția despre E-uri, a fost creat de un grup de învățători de la Școala Gimnazială nr. 279 din Sectorul 6. În total, 250 de elevi cu vârste între 6 și 11 ani care fac parte din programul Școală după școală își petrec după-amiezele cu jocuri care le arată ce înseamnă o alimentație sănătoasă, câtă matematică e în spatele muzicii și care-i treaba cu programarea. „Ne-am gândit cum să facem să înglobăm mai multe activități ca să iasă un proiect interdisciplinar, destinat celor de la Școala după școală”, spune învățătoarea Camelia Hoară, care are 35 de ani de experiență la catedră și cea care a creat grupul de inițiativă. Finanțarea din Fondul Științescu a asigurat suportul material pentru activități: televizoare pe care să le arate copiilor filmulețe și jocuri, laptopuri, instrumente muzicale, imprimante pentru etichete și alte cele.

La una dintre activitățile muzicale, copiii au urmărit un personaj pe ecran și au folosit niște clopoței atunci când acesta sărea pe o anumită culoare, și în felul ăsta au creat o melodie. E o altfel de activitate decât cea clasică, în care notele sunt doar niște semne întortocheate pe-un portativ, iar ei trebuie doar să reproducă.

Au introdus activitățile la „Școala după școală” din două motive: pentru că o parte dintre copiii de-acolo au o situație socială complicată și apoi pentru că atunci, după-amiaza, învățătorii au o bucată de timp în care pot să-și facă singuri programul, fără constrângeri legate de curriculă, și cu ocazia asta pot veni cu inovații care să îmbunătățească interacțiunile cu elevii. Pentru că activitățile astea sunt după matematică și română, iar copiii – în special cei mai mici – sunt deja obosiți, e important ca ei să nu le perceapă ca pe niște ore suplimentare.

În general, pentru că părinții caută să scape de grija lor și le dau pe mână telefoane și tablete ore în șir. Prinși în lumea aceea plină de sunete și culori, capacitatea de concentrare a copiilor reveniți în viața reală pare să scadă de la un an la altul, au observat învățătoarele. Învățătoarea Corina Mohorea, cea care s-a ocupat mai ales de partea muzicală a proiectului, a început anul școlar cu o clasă pregătitoare, după ce terminase 2018-2019 cu o clasă de-a IV-a. A constatat că din 27 de copiii, câți sunt în noua ei clasă, doar doi puseseră vreodată mâna pe vreun puzzle înainte să le arate ea unul: „Mi s-a părut șocant. Sunt jocuri pe care le pot folosi de la un an. Se joacă doar pe tabletă”. Nu mai au răbdare să se joace, mai ales când trebuie să respecte reguli, a observat Camelia Hoară. Iar pentru a schimba asta ar fi nevoie mai mare de implicarea părinților în lumea copilului, dincolo de a-l îmbrăca frumos sau de a-i cumpăra un ghiozdan nou. Iar activitățile astea pot fi un început. După ce-au aflat ce minuni se întâmplă la Școală după școală, o parte dintre părinți le-au rugat pe învățătoare să extindă proiectul și în timpul lecțiilor. Acolo intervin constrângerile legate de numărul mai mare al elevilor și de timpul de care e nevoie pentru parcurgerea materiilor. „Însă parțial activitățile pot fi integrate, măcar ca momente într-o lecție”, spune Corina Mohorea.

„Căutăm să-i atragem pe copii, să nu se plictisească, să facă ceva deosebit și să învețe și să se ducă acasă și să zică: «Uite, azi, la Școala după școală, am învățat ceva deosebit, nu doar am scris un exercițiu în plus»”. Copiii au fost atrași de orice a fost nou și inedit, spune învățătoarea Violeta Dincă, care e parte din grupul de inițiativă: „În momentul în care îi scoți din tiparul acela de stat în bancă și de citit și de calculat și îi introduci în alt context, reacționează bine la toate activitățile”. În joacă, prin bilețele colorate, prin melodii recompuse de ei, prin căutări cu lupa pe ambalaje, copiii află ingredientele vieții reale ce roiește dincolo de geamurile școlii.

Proiectul ”Conexiuni pentru o viață sănătoasă” a fost derulat de grupul de inițiativă al învățătorilor de la Școala gimnazială nr.279.